Mi-e dor de condei, mi-e dor de o pauză, mi-e dor de rugăciune și de tihnă... Mi-e dor de Tine Doamne...
Cât de goi suntem unii din noi, cu precădere eu.
De ce?
Pentru că nu știm să ne gestionăm timpul.
Pierdem mult, pierdem timp prețios pe toate canalele de socializare, râdem, glumim, ne umilim în fața prietenilor, în fața copiilor... în fața lui Dumnezeu, dar nu stăm de vorbă cu noi.
Trecem prin viață ușor, fugim de responsabilitate, de responsabilitatea de a fi noi înșine, fie că sunt părinte, fie că sunt copil, fie că sunt angajat, fie ca sunt angajator, fie ca sunt elev, student, profesor, prieten.
Fie că sunt...
Oare de ce?
Pentru că nu trăim după Evanghelie, pentru că suntem lipiți de pământ nu de cer!
Nu am nimic, nici cu tine, nici cu tine, nici cu tine... Ceea ce am, am cu mine!
Eu trebuie să mă dezlipesc de pământ, cu mine vreau să încep.
Ce vei face tu?
Este responsabilitatea ta!
Oricât de liberi am vrea să fim, fără Sfânta Liturghie, fără Hristos din Sfântul potir, fără duhovnic, fără ascultare, nu vom putea pune început bun!
Să ne smerim dar să fim demni, să urâm păcatul dar să nu judecăm pe cel care a căzut, să avem dreaptă socoteală în toate.
Peste toate să-l rugăm pe Domnul să-și reverse harul Său și să punem început bun!
MAICA DOMNULUI să își reverse harul ei peste noi!
Praznic binecuvântat!
