o lumanare care sa lumineze clipele fericite si unice din viata voastra...

de azi puteti gasi in rafturile librariei o lumanare care sa lumineze pentru voi clipele fericite si unice din viata voastra a tinerilor care pasiti pe drumul vietii 


De la minte la suflet, pelerin catre patria cereasca...

    Ce este de fapt pelerinajul pentru tine omule ? este drumul care duce de la minte la inima, drum pe care trebuie sa-l parcurgi cu mare greutate, cu rabdare si cu osteneala, este drumul care leaga urechea de minte si de suflet, pelerinajul este osteneala si durere, dar si bucurie si mangaiere. Acesta nu face parte numai din drumurile noastre terestre, si din planurile noastre financiare, nu este numai pregatire a bagajului cel de cala sau cel de mana, este o pregatire continua a sufletului nostru pentru intalnirea cu sfintii, pentru intalnirea cu Dumnezeul cel viu care dainuie in trupurile lor, pelerinajul este mai mult decat lupta de avea locul cel mai bun si cel mai din fata, este starea noastra de fapt in fata Domnului cu toate cele ale noastre bune si rele, asa cum in fata duhovnicului mergi  de fapt in fata  lui Dumnezeu si trebuie sa ai o pregatire launtrica, asa si in pelerinaj trebuie sa ai acea stare  de spirit, acea trezvie  care te apropie de sfantul la care vrei cu adevarat sa ajungi...
    Sa fim cu adevarat pelerini, sa fim pelerini cu adevarat, sa  ne dorim adevaratul pelerinaj care ne ridica de pe pamant la cer si din moarte la viata, sa fim ostenitori pe drumurile aceste lumi haituite de duhurile cele nevazute, dar foarte bine conturate  care bantuie  la tot pasul,  sa fim cu multa luare aminte, sa nu amestecam lucrurile sa nu ne ascundem in spatele unor perdele false, ci sa fim trezi in orice clipa caci s-ar putea sa  calcam fara veste de pe acest terestru pe alt taram si sa ne intalnim cu drumurile si cu faptele noastre, sa avem ulei in candelele noastre ca sa nu ramanem la usa... Domnul sa vegheze asupra noastra !

Praznicul Invierii continua

     Sunt în camera de spovedanie. Îmi este tare frig şi aştept să treacă timpul. Îmi vine să plâng, dar nu pentru păcatele mele, şi nici pentru lenea şi nerodirea mea, ci îmi plâng de milă. Eu rabd puţin, dar ei, ei duhovnicii noştri, cât rabdă pentru fiecare? Ne-am pus vreodată întrebarea? Eu? Nu am răbdare, el are multă. Eu ?Mereu cârtesc, la el nu poţi găsi aşa ceva. El mă ascultă, eu nu-l ascult. El Îl iubeşte pe Dumnezeu şi aleargă după o viaţă de sfinţenie, eu Îl răstignesc din nou şi din nou pe Domnul, în fiecare zi, în fiecare clipă.                     
    Mi-e dragă viaţa şi sunt puţin comodă, dar nu refuz nici veşnicia cu bucuriile ei. Va trebui totuşi să aleg. Pretindem mult şi oferim puţin. De ce? Pentru ce trăim în egoism şi în iubire de sine? Nu mai avem iubire de aproapele, nu mai avem putere de jertfă. De ce nu avem? E o altă întrebare. De unde să ne vină această putere, dacă nu de la CEL CE S-A JERTFIT PE SINE pentru mântuirea noastră? 
     A trecut Postul Mare, dar nu s-a sfârşit vremea postirii. A trecut ziua cea mare a ÎNVIERII, când toţi trebuia să fim în biserici, să stăm cu frică şi cu cutremur, dar cu neţărmurită dragoste în faţa SFANTULUI POTIR. Poate fi bucurie mai mare decât a-L primi pe Hristos, din toată inima, cu toată fiinţa ta, în ziua de Paşti? Poate fi lucru mai însemnat decât a te uni cu Iubirea cea desăvârşită, atunci când toată natura, toată omenirea, toate cerurile cerurilor exclamă: Hristos a înviat! Tot postul e un plâns, e tânguire pentru Cel ce merge  spre Golgota.                                                                   
     Toată aceasta apropiere de Dumnezeu, fie prin post, prin rugăciune, este un întăritor pe calea ce duce sus la Cruce. Însă Învierea este praznicul bucuriei, al luminii, al dragostei desăvârşite, unde Mirele Cel Înviat din morţi îşi primeşte mireasa (sufletul omului) într-o caldă îmbrăţişare. Este dureros să vezi atâtea suflete care se pierd încet şi sigur în vâltoarea acestei lumi, care nu-L caută şi nici nu vor să Îl caute pe Dumnezeul cel înviat din morţi.
     E dureros să vezi atâtea feţe livide care merg, ca într-un dans al morţii, spre râpa cea fără fund. Ce frumos ar fi să ne trezim la realitate! VIAŢA  e o continuă veghe asupra ta, să te poţi bucura în orice clipă de bucuria ÎNVIERII. Postul nu s-a terminat şi praznicul ÎNVIERII continuă. Să ne trezim la adevărata cale care duce spre ÎNVIERE şi spre LUMINĂ. Nimic în lumea aceasta nu este mai dureros decât despărţirea de Hristos.
     Credem noi că a avea cele materiale, mai ales la praznicele mari, este totul ? E o durere, şi nu ştim ce pierdem dacă nu Îl avem pe Hristos. El este TOTUL pentru omul care crede. El e Viaţă, Dragoste, Bucurie, Nădejde.Zicem noi ca ducem crucea vieţii? Ne minţim mereu, nu noi o ducem,  ci EL, noi suntem doar unelte în mâna plugarului. El  face totul, EL poate totul. Apropiaţi-vă, apropiaţi-vă, Domnul vă aşteaptă pe cale, chiar si în al doisprezecelea ceas El vă aşteaptă. Nu pregetaţi şi căutaţi-L cu râvnă şi cu dragoste. Nu este bucurie şi nici ospăţ mai luminos decât cel de lângă Domnul şi întru El. Mă bucur de fiecare suflet care Îl caută, mă bucur pentru fiecare om care Îl doreşte şi care Îl descoperă pe Domnul Cel Înviat.

PRAZNICUL ÎNVIERII CONTINUĂ.