Ce este cosmosul fără Sfânta liturghie?
Ce este sufletul fără mângâierea Duhului?
Ce este omul fără sprijin de la Dumnezeu?
Totul este ca un fir de praf în calea uraganului care înghite tot ce îi stă în cale. Suntem o picătură de rouă sub copita nemiloasă a timpului. Suntem praf și cenușă…
De ce ești trist și nemulțumit omule? Bucură-te suflete până ușile bisericii sunt deschise. Nu pregeta să teci pragul bisericii, să vezi cum răsare Lumina Cea Adevărată de la Răsărit și te întâmpină prin ușile împărătești.
Omule bucură-te, astâmpărăți setea din Potirul Cel dătător de viață, până nu se va lua Mirele de la noi.
Vei plânge și vei alerga prin pustia acestei lumi,vei căuta dar nu te va mai întâmpina nimeni în ușa bisericii doar un lacăt umbrit de timp, nu va mai fi nimeni în mijlocul bisericii. Caută-l pe Domnul cu inima arzând, nu fi nepăsător când auzi cuvintele… Cu frică, cu dragoste și cu credință apropiați-vă...
